Sfarsitul unei povesti!Of,cand stau si ma gandesc la tot ce s-a intamplat,la tot ce am trait si petrecut cu prietenii mei,la inceputul meu care era chiar acum patru ani,imi vine sa plang. Stau in banca goala si privesc la tot ce e in jurul meu,la colegii mei,care acum sunt mari si destepti,niste oameni minunati. In acesti patru ani am cunoscut lume deosebita,profesori minunati,dupa parerea mea cei mai buni,cu sufletul cel mai bun,cel mai curat si bland. Uneori exigenti,alteori intelegatori,sufletul lor nu s-a schimbat,a ramas mereu la fel. Ne-au purtat si le-am purtat toata dragostea si toata stima din lume,unii plecau,altii veneau,ne parea rau,eram tristi,dar am trecut cu bine peste toate aceste momente. Dirigintele nostru,un om minunat din toate punctele de vedere,nu mi-am putut imagina niciodata ca exista ingeri pe pamant,iar unul dintre ei fiind Constantin Madularu. Chiar daca mereu zicea NU de fapt era un adevarat DA. Un om caruia ii voi multumi toata viata,am crescut impreuna cu el,m-a educat,mi-a fost ca un al doilea tata. Ceilalti profesori....of,nu am cuvinte!cat de minunati au fost si sunt,i-am admirat si stimat pe toti in aceeasi masura. Ii iubesc si n-am sa-i uit niciodata. Colegii mei care totodata imi sunt si prieteni,au facut necazuri,probleme multe,mai multe ca alte clase,dar profesorii ne-au iertat si ne-au iubit neconditionat. In clasa a cincea cand am intrat,eram speriati si ingrijorati,tin minte ca dirigintele nostru nu s-a prezentat in acea zi,iar domnul profesor de matematica a avut grija de noi,eu am crezut ca vom face ore numai cu el,dar apoi a aparut si doamna profesoara de romana si mi-a schimbat parerea. Mi-am facut prietenii...prietenii ce vor rezista,Oana,un om minunat,am trait toate clipele frumoase si mai putin frumoase cu ea,nu o voi uita nicicand,prietena mea buna si suparacioasa!m-ai invatat si te-am invatat multe,amandoua ne-am completat iar acum suntem doua prietene minunate! N-am crezut nicicand ca prietenia noastra va rezista atat si nici n-am crezut ca voi ajunge sa-ti spun:Te iubesc prietena mea! Am avut si dusmanii,unele mai rele,altele mai bune,dar am trecut si peste asta cu inima si sufletul curat. Mi-a placut,ne-am distrat,am invatat foarte bine pentru a avea rezultate bune,ne-am ciondanit,dar niciodata nu am uitat ca am trait atatia ani impreuna si ca am fost ca fratii. Cele mai frumoase clipe cu voi le-am petrecut,cu voi,colegii si profesorii mei,oameni de calitate,prietenosi si minunati. Sincer,nu o sa va uit niciodata,mi-ati ramas intipariti in minte si cred ca la batranete ma voi gandi cu drag la voi. Asta a foat prima etapa din viata,mai sunt si vor mai fi,voi mai cunoaste lume,dar voi...voi ati fost fratii mei! Si la bine si la greu am fost tot impreuna,ne-am ajutat sa mergem mai departe si sa spunem intotdeauna,AM REUSIT! Acum suntem la sfarsitul povestii,la sfarsitul si inceputul unei noi vieti,imi va parea rau pentru tot,ma despart de voi si....imi va fi dor...imi va fi dor de tot,vocile calde ale profesorilor,reactiile lor cand se enervau,banca in care am stat,colegii mei,prietena mea,prietenul meu...nimic nu cred ca imi va putea face viata mai frumoasa cum mi-ati facut-o voi! Adio!:((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu